Mesaje de despartire

Vreau sa lupt pentru tine si as vrea ca si tu sa lupti pentru mine. Sunt niste intrebari la care nu am raspuns si nu pot sa inteleg unde am gresit. Nu pricep unde am calcat stramb si ce se intampla de fapt. Incerc sa te pricep sa dezleg fiecare particica a mintii tale desi imi este cumplit de dificil. Ieri eram bine, eram ca o ploaie de primavara, iar azi s-a intamplat o tornada.

Daca te-ai fi intors la mine si m-ai fi iertat, n-ai fi regretat niciodata… Mi-as fi petrecut toata viata incercand sa repar in fiecare zi raul pe care ti l-am facut… Eu cred ca fiecare merita o a doua sansa… E atat de ireparabila greseala mea?

O, cat de frumos ai stiut sa-mi zambesti, cat de dulce ai putut sa ma saruti, si totusi cat de adanc ai indraznit sa ma ranesti…

Uneori stau si ma gandesc, de ce viata mea e asa? Am meritat, tot ce mi-ai facut? Tu, poate nu iti mai aduci aminte, dar eu nu voi uita nici un moment petrecut alaturi de tine, a fost frumos, cand spun “a fost” o spun cu lacrimi in ochi, pentru ca putea sa continue, sau daca se termina, putea sa se termine altfel nu in felul in care ai facut-o tu. Toti spun “treci peste, viata merge inainte si fara el, mai sunt baieti”, da, viata merge inainte, dar daca mergea cu el? El era fericirea mea, singurul motiv pentru care zambeam, pentru care ma luptam in lumea asta rea. Dar orice inceput are un sfarsit. Sper ca intr-o zi vei simiti si tu, ce simt eu acum. Nu, nu te gandi ca iti vreau raul, iti doresc tot binele din lume, dar vreau sa iti dai seama, cum e sa fii tradat. Poate va fii tarziu, eu voi fi fericita cu altcineva, dar niciodata nu e prea tarziu ca sa inveti o lectie.

Fiinta care zambea si inca mai spera intr-o tainica iubire, fiinta care eram candva, s-a schimbat in clipa in care am inteles ca nu putem fi impreuna… Desi am inteles, mi-e atat de greu sa accept ideea ca nu mai exista “noi”, ca de acum incolo suntem doar “tu” si “eu”… Altadata inseparabili, ne-am despartit ca doi straini… Inca mi-e foarte dor de tine si iti simt lipsa…

Iubirea mea, e vineri, din seara noastra a devenit seara mea.. daca fiecare lacrima a mea ti-ar aduce un strop de fericire, as plange mereu. M-ai invatat sa iubesc, dar nu m-ai invatat cum sa traiesc fara tine.. te voi iubi mereu..

Am crezut ca e iubire, dar m-am inselat. Tu ai picat testul, din pacate. Pentru ca intr-o iubire adevarata e neaparat nevoie de doi.

Vine acel moment cand obosesti. Obosesti sa mai cauti o persoana, obosesti sa ii tot scrii, obosesti sa ii mai vorbesti pentru ca vezi ca din partea ei nu vine niciun raspuns. Obosesti sa iti desenezi zambete false, obosesti sa-i multumesti pe toti, obosesti sa te ascunzi pentru a nu da prea multe explicatii. Obosesti sa mai lupti, obosesti sa te ridici, obosesti sa vorbesti pentru ca nu are cine sa te mai asculte. Obosesti..

Nu ma mai astepta, nu ma mai intorc din drum, cand am fost langa tine m-ai ranit.

Mi-e dor… dar nu de tine, ci de amintiri…

Sper ca ea sa reuseasca ce nu am reusit eu, sa te faca fericit!

Cel mai dureros sentiment nu este atunci cand esti parasit, atunci cand esti inselat sau atunci cand esti mintit. Cred ca cel mai dureros sentiment este atunci cand nu stii ce se intampla, nu-ti dai seama daca este sau nu vina ta si nu mai are cine sa-ti ofere nici macar un raspuns.

Aceste randuri sunt pentru tine, probabil ca nu o sa le citesti niciodata, nu vei sti niciodata ca mi-ai frant inima in mii si mii de bucati, mi-e dor de tine mai mult si mai mult. Nu stiu daca sa multumesc lui D-zeu pentru clipele petrecute impreuna sau sa blestem ziua in care m-am indragostit de tine, esti cel mai frumos vis al meu dar in acelasi timp si cel mai urat cosmar. Esti barbatul care mereu o sa aiba un loc in inima mea, esti ceva ce pana sa te cunosc nu am crezut ca exista, esti MAREA IUBIRE. Inca te mai iubesc asa cum nu am crezut ca e omeneste posibil si o sa te pastrez in fiecare dintre miile de bucati ale inimii mele. Te voi iubi mereu, ingerul meu!

Despartirea noastra si vorbele grele pe care mi le-ai spus, au lasat urme adanci in inima mea… Nu cred ca am sa te pot uita… Nu-mi doresc decat sa pot invata ce e iubirea si sa pot da un sens cuvantului “fericire”… Si nu pot face asta decat alaturi de tine… Totul depinde acum de tine, iubirea mea…

Te-am iertat de prea multe ori.. E cazul sa merg mai departe si sa te uit; asa cum ai facut si tu.

Eu te-am iubit nespus de mult, dar tu? Tu nu, nu, nu! Stateam la usa asteptand un semn de la tine … plangeam si suspinam .. Pentru ce?

Visez la tine in timp ce ma mai rostogolesc in pat, amintindu-mi toate lucrurile romantice pe care le-ai spus. Ma gandesc la tine, cu fiecare respiratie … esti cireasa de pe tortul vietii mele. Buna dimineata.

Din pacate, stim sa apreciem dragostea, abia atunci cand o pierdem… Dar atunci e prea tarziu…

M-am luptat sa nu te sun, sa nu te mai vad, am incercat sa imi ascult vocea care ma indemna sa renunt inainte de a incepe sa sufar. In fiecare zi imi spuneam ca este ultima. Dar nu eram convinsa. Nu puteam face din asta un joc de putere, vroiam sa las orgoliul deoaprte. Nu imi sta in fire sa renunt si poate imi doream sa sufar, pentru ca suferinta este si ea un mod de a simti, mai putin chinuitoare decat a te intreba "ce ar fi fost daca" pentru totdeauna... insa, nu mai poate continua asa..

Tu esti dragostea vietii mele. Fiecare emotie pe care o simt e din cauza ta. Mi-ai rascolit sufletul, mi-ai incatusat inima… Nu pot trai fara tine… nu pot sa cred ca ne-am despartit…

Ai uitat sa ma inveti cum sa fiu tare daca pleci.

O sa imi lipsesti… Or sa-mi lipseasca serile alea in care stateam pe scara si nu ma lasai sa plec acasa, or sa-mi lipseasca sarutarile tale, imbratisarile tale, parfumul tau, glumele tale, o sa imi lipsesti TU. Stiu , am gresit si imi pare nespus de rau, dar scuzele nu-si mai au rostul. Te-am pierdut. Nu pot explica golul imens care il am in inima … Daca vezi asta, te iubesc ..

Suntem total diferiti! Mi-e imi pasa tie deloc.

Fericirea de a iubi si a fi iubit nu poate exista fara opusul ei: tristetea despartirii. Si totusi, la sfarsit, cand faci totalul, nu poti sa nu te intrebi daca merita atata suferinta cateva clipe de iubire…

Poate e grea despartirea, poate e greu sa fii singur, dar e mult mai usor decat sa fiu impreuna cu tine.

Nu ai idee cat de tare ma doare sa vad ca tie nu iti pasa…pe cand eu as face orice pentru tine.

Mi-ai lasat o rana in suflet si prea multe amintiri reci, chiar si acum dupa despartire inca ma mai gandesc la vremurile frumoase traite langa tine, inca te mai iubesc ..

Nu o sa mai fiu niciodata a ta, nu o sa-mi mai poti sopti minciuni frumoase la ureche, nu o sa-mi mai mangai trupul emotionat, nu o sa mai zambesc atunci cand te vad, dar tu vei ramane mereu al meu.

Deja ti-ai pus zambetul acela parsiv pe fata, multumit ca ti-am cazut in plasa. Dar hai sa-ti zic ceva : tot ce am avut eu de pierdut in acest “joc” de-al tau a fost timpul, pe care l-am irosit. Tu insa ai pierdut pe cineva care te iubea nespus de mult si care ar fi facut orice doar ca sa te vada fericit. Asa ca dragul meu, ia spune, cine a pierdut pana la urma jocul asta ?

Ce vreau sa-ti spun acum la despartire… totul si nimic… oricum pentru tine nu stiu daca mai conteaza sau ce mai conteaza… Niciodata nu am putut sa fac lucrurile pe jumatate, in orice m-am implicat am pus mult, mult suflet, am incercat sa dau tot ce am avut mai bun in mine, indiferent daca a fost vorba de sentimente, de lucruri importante pe care le-am facut sau de cele mai banale. Intodeauna am simtit totul cu asa o intensitate de mare, ca de multe ori ajungeam sa tresalt de fericire numai la vederea unui camp cu flori, a unei ganganii minuscule, a unui rau, a unui copac inflorit…poate ca-ti pare ca nu sunt normala, dar ce sa fac, asa sunt eu. Nu vreau acuma sa ma explic, sa te fac sa intelegi despre mine lucruri care nu se vad, vreau doar sa te ajut sa ma cunosti mai bine ca sa ma poti ierta. Da, … am spus bine…sa ma poti ierta pentru ca te-am facut sa ma simti ca pe o povara. Nu am avut nici o clipa in gand lucrul asta, dar daca s-a intamplat…imi pare sincer rau si cred ca, daca acum iti vine greu s-o faci poate cu timpul o sa reusesti. N-o sa incep din nou sa-ti spun ce simt…sa ma lamentez. Asta chiar ca de acum inainte va fi numai problema mea…nu vreau sa mai impovarez pe nimeni cu prostiile mele…Inca o data te rog sa ma ierti pentru necazurile pe care ti le-am pricinuit prin faptul ca te-am iubit…te rog sa-ti continui viata, sa fii fericit. Uita-ma si iarta-ma..

As vrea ca tu sa nu te poti obisnui niciodata cu alte saruturi, alte maini, alte lacrimi, alte dureri…

Astazi nu ma simt sufiecient de puternica, dar va venii o zi in care voi fi in stare sa te scot din mine pentru totdeauna. Inca astept sa vina ziua aceea pentru ca ce simt pentru tine acum ma face sa ma pierd, sa ma ratacesc in gandurile proprii. Acum inca mai sper, inca ma mai sufoca lipsa ta, inca te mai simt inauntrul meu cum bati neincetat, dar va venii si ziua in care ai sa pierzi atata iubire, atata atentie, atata afectiune, atata rabdare pentru ca sunt sigura ca nu ai mai avut pe nimeni alaturi de tine cum mai avut pe mine, si nici nu a fost nimeni la dispozitia ta cat am fost eu. Dar ai sa vezi cat ai putut sa pierzi in momentele cand vei vrea sa vorbim si nu vei avea cu cine, in momentele in care voi trece pe langa tine si voi pretinde ca nu te-am cunoscut niciodata, in momentele in care vei gusta din dispretul meu.

Se pare ca a fost ultima cearta, imi pare rau ca trebuie sa fac asta si ma doare, sa te las in pace , chiar de nu-mi doresc asta. El o sa te faca fericita sper, mai bine decat am facut-o eu , si sper sa te iubeasca macar jumatate din cat te iubesc eu. Iti multumesc mult pentru tot!

Acum am pe cineva care ma iubeste si ma trateaza cu respect. Si in care am incredere. Alaturi de tine am avut parte de atata suferinta… Acum pot sa sper si eu la portia mea de fericire…

Vreau sa iti marturisesc ca tot ceea ce simt eu pentru tine este dragoste. Da, pana la urma am spus-o. Ma simt si eu uimit si coplesit de starile si trairile care dau navala in sufletul meu... Ceea ce simt nu pate fi descris in cuvinte... e prea intens... prea de neanteles pentru mine, care nu am simtit niciodata pana acum asa ceva…

Ma simt neputincioasa. Sunt un om care a ajuns la capatul puterilor, un om care a pierdut prea multe lupte din acest razboi. A pierdut oameni dragi, a pierdut prieteni si s-a retras in intuneric. Un om pentru care un zambet nu e de-ajuns, pentru ca stie ca va urma o lacrima amara. Un om care-a uitat ce e iubirea, un om care a uitat ce e fericirea adevarata. Un om care tace si plange, un om care zbiara de amaraciune si urla de dor. Un om care se zbate in stransoarea invizibila ce-l leaga de lume. Un om care a renuntat sa mai spere, sa mai simta. Un om prea gol pentru lumea asta, un om care si-a pierdut orice urma de umanitate…

Cred ca… sunt moarta. M-ai ucis. Langa toate sentimentele si toate amintirile, pluteste un gol nimicit, acela sunt eu. Sunt imbatata cu ideea ca te vei intoarce, dar ceea ce ma tine departe de propria distrugere este realitatea. E bine ca m-ai invatat. Datorita tie nu mai sunt o visatoare, si totusi… nu stiu cat de bine imi este sa simt adevarul pe propria piele, pentru ca sunt facuta dintr-o minciuna.

O lacrima incet se scurge pe obrazul meu. Tu esti inima mea scumpa, esti tot ce-am avut mereu, dar drumurile noastre se incheie acum, nu regreta si-ti doresc tot ce e mai bun.

As fi vrut sa dureze mai mult, sa treaca anii pe langa noi, impreuna. As fi vrut sa ducem la implinire toate acele planuri pe care ni le faceam, si pe care mi le doream atat de mult… sau erau acele lucruri pe care mi le propusesem sa ti le spun, sa-ti povestesc intamplari, dar mereu uitam. Acum, cand nu mai esti langa mine imi dau seama cat de multe puteam face impreuna si cat de multe am pierdut amandoi din cauza orgoliului.

Te-am iubit cum n-am iubit pe nimeni, Îmi pare rău că nu m-ai înţeles. Te-am iubit, dar n-am să te opresc, din drumul pe care l-ai ales...